Sistem de scriere
Alfabetul limbii nordice vechi
Limba nordică veche păstrată până astăzi este scrisă cu două sisteme. Inscripțiile runice folosesc Elder Futhark, iar mai târziu Younger Futhark, cu 16 rune, în timp ce manuscrisele medievale care transmit cea mai mare parte a literaturii folosesc alfabetul latin cu litere adăugate precum þ, ð, æ și ǫ. Acest tabel arată literele latine normalizate folosite de edițiile moderne și de tastatura pentru limba nordică veche.
Thorn
th · voiceless th as in thin
Eth
d · voiced th as in father
Ash
æ · vowel between a and e
O cu ogonek
ǫ · rounded a, later written ö
O barat
ø · rounded front vowel
Ligatură OE
œ · long rounded front vowel
E cu coadă
ę · nasal e in early manuscripts
A cu accent ascuțit
á · long a
E cu accent ascuțit
é · long e
I cu accent ascuțit
í · long i
O cu accent ascuțit
ó · long o
U cu accent ascuțit
ú · long u
Y cu accent ascuțit
ý · long y
Numărarea
Numerele în limba nordică veche
Compară numeralele romane normalizate cu forme cardinale reprezentative ale limbii nordice vechi occidentale. Cuvintele pentru numere variază în funcție de gen, caz, dialect, manuscris și ediție modernă.
Cum funcționează
Cum funcționează gramatica limbii nordice vechi
Limba nordică veche marca rolul unui cuvânt prin desinențe flexionare, astfel că substantivele, adjectivele, pronumele și articolele își schimbau forma mult mai mult decât echivalentele lor din engleza modernă. Articolul hotărât era de obicei atașat la finalul substantivului, în loc să stea ca un cuvânt separat.
Patru cazuri principale
Substantivele, adjectivele și pronumele își schimbă desinențele pentru nominativ, acuzativ, genitiv și dativ, așa că același cuvânt poate arăta diferit în funcție de rolul său.
Gen gramatical
Fiecare substantiv aparține clasei masculine, feminine sau neutre, iar articolele, adjectivele și pronumele se acordă cu el în gen, număr și caz.
Verbe tari și slabe
Verbele tari marchează trecutul schimbând vocala temei, în timp ce verbele slabe adaugă o desinență dentală precum -aði sau -di.
Explorează o expresie scurtă
Selectează un cuvânt dintr-o formulă de salut tradițională în limba nordică veche pentru a-i vedea forma și rolul.
ver · fii
Imperativ la persoana a doua singular a verbului vera, care înseamnă „a fi”.
“ Ver þú heill ” — Fii sănătos.
Dezvoltare
De la epoca vikingă la limbile scandinave moderne
Urmărește limba nordică veche din perioada runică, prin tradiția manuscriselor medievale, până la schimbările care au împărțit-o în limbile germanice de nord de astăzi.
cca. 793–1100 d.Hr.
Epoca vikingă
Limba nordică veche s-a răspândit odată cu așezările scandinave în Atlanticul de Nord și dincolo de el. Cele mai multe dovezi păstrate din această perioadă sunt scurte și runice, iar diferențele regionale existau deja.
cca. 1100–1350 d.Hr.
Epoca manuscriselor
După convertirea la creștinism, copiștii au scris litere latine pe pergament. Eddele, sagale și textele juridice din Islanda și Norvegia păstrează cea mai mare parte a literaturii nordice vechi pe care o putem citi astăzi.
de la cca. 1350 d.Hr.
Tranziția la limbile moderne
Schimbările fonetice și divergența regională tot mai mare au separat nordica veche occidentală și nordica veche orientală, dând naștere limbilor moderne islandeză, norvegiană, daneză, suedeză și feroeză.
Comparație
Limba nordică veche și engleza modernă
Limba nordică veche și engleza veche erau ambele limbi germanice, iar o serie de cuvinte englezești de zi cu zi arată încă o origine comună recognoscibilă.
Referințe
Datele și formele sunt referințe concise de învățare. Ortografiile variază între manuscrise, dialecte și ediții moderne.